The O.C. prezintă o perioadă din viaţa unor tineri şi a familiilor acestora, ce locuiesc în Newport Beach, California, din momentul în care una din aceste familii îl adoptă pe Ryan Atwood. Ryan este un tânăr dintr-un cartier mai mărginaş, cu o mamă alcoolică, cu tatăl şi fratele mai mare la închisoare. Fiind cât pe ce să fie şi el acuzat de complicitate (era cu fratele său când acesta a furat o maşină), ajunge să îl cunoască pe Sandy Cohen, care îi este repartizat ca avocat din oficiu şi aşa familia Cohen îl adoptă pe Ryan. Din punctul meu de vedere, serialul demonstrează cum o singură persoană poate schimba un grup de oameni, cum le-a schimbat direcţia de evoluţie (aici referindu-mă mai mult la adolescenţi) şi cum, implicit, s-a maturizat şi el.
Gossip Girl a avut ca punct de pornire o serie de cărţi scrise de Cecily von Ziegesar şi prezintă tot viaţa unor tineri, dar din Manhattan, New York. Serialul începe cu întoarcerea în oraş a uneia dintre cele mai populare fete, Serena van der Woodsen, după ce a plecat pe neaşteptate o perioadă la o şcoală cu internat din străinătate. Bine-nţeles că toată lumea vrea să ştie de ce a plecat aşa brusc şi, nu e panică, îi aflăm în primul sezon şi motivele, se rezolvă cât de cât conflictele care se declanşează după asta, apoi apar altele noi şi tot aşa. Din câte am înţeles, în primul sezon se respectă intrigile din carte, iar apoi serialul evoluează mai independent. Viaţa acestor tineri se învârte în jurul newsletterului pe care îl primesc de la Gossip Girl, un site moderat de o persoană anonimă deocamdată, unde se postează toate bârfele posibile.
Spre deosebire de cei din The O.C., care se vizitau toată ziua şi rareori mai vorbeau la telefon, tinerii din Gossip Girl sunt mult mai influenţaţi de tehnologie, internet, prin existenţa acelui blog, prin faptul că serialul a lansat moda telefoanelor cu tastatura completă. De asemenea, cei din Gossip Girl arată la fiecare pas faptul că au foarte mulţi bani; dacă în The O.C. Ryan şi Seth Cohen mergeau la şcoală pe bicicletă, respectiv pe skateboard, iar uneori cu maşina, gaşca din Gossip Girl vine la şcoală cu limuzina personală.
Dar cred că un element important, din care derivă mai multe diferenţe, este faptul că The O.C. a avut un scenariu prestabilit, iar asta înseamnă conflicte, situaţii, probleme, gândite cu o finalitate, pe când în Gossip Girl, nefiind un deznodământ stabilit cât de cât de la început, riscă să apară complicaţii între personaje doar de dragul de a tot continua serialul. Când a apărut ideea continuării serialului The O.C., cu un al cincilea sezon, Josh Schwartz a declarat “Au fost câteva speculaţii despre un al cincilea sezon la o altă reţea de televiziune dar ne-am simţit foarte bine, a mers totul foarte bine şi prefer să plec acum decât să stau prea mult la petrecere”. Astfel că The O.C. este mai mult un serial comic, cu replici uneori ironice, fără prea multe victimizări ale personajelor. Iar în Gossip Girl, din punctul meu de vedere, este mai multă melodramă, cei din grup se culcă fiecare cu fiecare aşa cum jucătorii de fotbal din echipe adverse dau noroc la începutul unui meci, şi asta normal că duce la tot felul de certuri, neînţelegeri şi victimizări.
Ca personaje, cred că Lily van der Woodsen aminteşte de Kirsten Cohen, prin faptul că reprezintă tipul mamei calme, care menţine echilibrul în familie, dar care are anumite secrete; Bart Bass, asemenea lui Caleb Nichol, este personajul cu inimă de gheaţa, care se ocupă numai de afaceri. În rest, poate doar prietenia Serena van der Woodsen ““ Blair Waldorf aminteşte de cea din The O.C., dintre Marissa Cooper şi Summer Roberts, cele mai populare două fete sunt şi cele mai bune prietene, cu diferenţa că în Gossip Girl sunt mai multe schimbări bruşte de situaţie, mai multe conflicte între cele două personaje.
Acesta este un Guest Post.