De ce se spune ca prima iubire nu se uita niciodata? Poate pentru ca acea persoana este singura care a primit toata fiinta ta. Cu bune si cu rele, cu timiditatea si inocenta cu care te daruiesti in momentul acela nu vei mai pasi in nicio relatie. De ce? Pentru ca invatam din greseli si din lucrurile, bune sau rele, pe care le facem.
O parte din noi mereu va ramane acolo, o parte pe care niciun viitor iubit/viitoare iubita nu o va mai primi, indiferent de situatie. Acea parte detine inocenta si credinta ca iubirea poate tine pentru totdeauna. Detine prietenie, durere, incercari si esuari, detine absolut tot ce s-a dovedit a fi gresit.
Dupa ce se termina povestea primei iubiri, incepe o perioada in care totul este la polul opus. Ai impresia ca nu vei mai iubi niciodata, ca vei fi mereu tradat sau ca inima ta nu mai este capabila sa simta ceva din nou. Si tot asa, in capul nostru se amesteca o multime de trairi de-a lungul timpului incat, la un moment dat, aproape ca iti doresti sa fii din nou acel copil inocent pentru o putea lua de la capat cu forte proaspete si cu o atitudine pozitiva. Insa acest lucru nu se intampla si atunci cand incepi o relatie noua, tinzi sa aduci caramizile cu care a fost construita relatia veche si nu faci decat sa iti ridici aceeasi casa cand tu, de fapt, vrei sa ai una noua. Unele lucruri nu tin pentru totdeauna, dar altele da. O carte buna, o amintire pe care o iei cu tine peste tot si pe care o impartasesti cu toata lumea pentru ca face parte din tine si te defineste, te face ceea ce esti astazi. Asa se intampla si cu aceasta prima iubire. Ea te-a facut ceea ce esti acum si e in zadar sa negi acest lucru.
Asa cum prima iubire te face sa intelegi ca prima iubire nu a fost, de fapt, prima iubire, asa cum nu intelegi cum, peste noapte, o persoana care nu insemna mai nimic pentru tine acum face parte din viata ta de zi cu zi, asa trebuie sa accepti si faptul ca fiecare suflet care trece prin viata ta este menit sa te schimbe putin si sa isi puna amprenta pe ceea ce esti tu.