Luna februarie sau Faurar este prin traditie luna iubirii. Batranii spun ca luna februarie este capricioasa si rautacioasa deoarece i-au fost repartizate cele mai putine zile.
In luna februarie avem diverse sarbatori, dar una dintre cele mai indragite si asteptate de catre romani, este Dragobetele. Aceasta se sarbatoreste pe 24 februarie si are radacini vechi, fiind sarbatorita de pe vremea dacilor.
Considerat fiul Dochiei, Dragobetele (Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor) ar fi fost un fecior chipes si puternic care aduce iubirea in casa si in suflet. Asociat cu Eros sau Cupidon, Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (acestea nu semanau deloc cu petrecerile din zilele noastre) unde se infiripau povesti de dragoste care duceau de multe ori la casnicii frumoase si reusite…
De Dragobete existau (in unele zone inca exista) o serie de traditii si obiceiuri. La tara, oamenii isi aduc aminte ca pe vremuri, in ziua de Dragobete, baietii si fetele se primeneau in haine curate de sarbatoare si cu voie buna mergeau la padure sa culeaga ghiocei, viorele si tamaioasa pe care le asezau la icoane si le pastrau pana la Sanziene, folosindu-le la diverse farmece de dragoste. In ziua de Sanziene, le aruncau in apele curgatoare. Daca intamplator gaseau fragi infloriti, fetele adunau florile in buchetele si le puneau in lautoare rostind cuvintele:
„Floride fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti”.
In jurul pranzului, fetele porneau in goana spre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine baiatul care le indragea. Daca isi prindea aleasa, baiatul ii fura o sarutare in vazul lumii, iar aceasta sarutare semnifica legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici vine celebra zicala: „Dragobetele saruta fetele„!
Tinerii aveau grija ca aceasta sarbatoare sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete. Se mai spune ca cei care participa la aceasta sarbatoare sunt feriti de boli tot anul.
Tot in ziua de Dragobete, fetele si baietii isi crestau bratul in forma de cruce, apoi isi suprapuneau taieturile devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Se mai spunea ca in aceasta zi, pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa isi construiasca cuiburile.
In unele locuri, fetele mari strangeau apa „nascuta din surasul zanelor” deoarece avea proprietati magice si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Apa provenea din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Daca nu erau omat si fragi se folosea apa de ploaie sau apa de izvor (pe vremea cand Dragobetele se sarbatorea in luna martie) pentru spalatul parului.
Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman, fiind sarbatorit cu multa bucurie de catre romani. Pentru omul arhaic, aceasta sarbatoare reprezinta inceputul primaverii, ziua cand natura se trezeste la viata, iar omul participa si el la bucuria naturii.