Trăim cu toții într-o lume în care nu putem supraviețui altfel decât interacționând cu ceilalalți, în care tindem să fim cei mai buni, urmărindu-ne cu perseverență scopurile.
Dorința noastră de a fi cei mai buni, de a excela într-un anumit domeniu sau de a ne atinge obiectivele, ne determină de cele mai multe ori să luptăm pentru a obține ceea ce ne propunem, chiar dacă această luptă este, de fapt, o luptă împotriva celuilalt. Suntem conduși de propria noastră rațiune și acționăm conform propriilor noastre dorințe, nevoia, idei, gânduri, aspirații.
De cele mai mule ori, profităm de fiecare oportunitate pe care ne-o oferă prezentul, ne legăm de fiecare ață care atârnă de propriul nostru destin și luptăm continuu împotriva tuturor. Din dorința de autoperfecționare, din lipsă de altruism și de empatie tindem, însă, să devenim egoiști, să intrăm în conflict cu cei din jurul nostru, și chiar să pornim un război între noi și celălalt.
Competiția ne dă elan, ne determină să ne depășim propriile limite, constituind un lucru esențial care ne deschide noi perspective asupra viitorului și ne determină să evoluăm. Înconjurați permanent de oameni, ar trebui să empatizăm mai mult cu ceilalți și să contribuim la soluționarea acestor conflicte neînsemnate ce apar zi de zi între noi. Proporăiile războiului dintre noi și celălalt nu ar trebui să ia amploare, iar competiția ar trebui să rămână doar o constantă ce ne motivează să ne autodepășim.
Consider că faptul că suntem diferiți, că avem aptitudini, aspirații, opinii, concepăii diferite constituie un avantaj, iar un prim pas pentru a diminua proporăiile conflictelor dintre noi este să ne acceptăm așa cum suntem, să comunicam mai eficient, să empatizăm cu ceilalți și să înțelegem că atingerea propriilor obiective este posibilă și fără o luptă ageră și continuă împotriva celuilalt.
Articol trimis de Georgiana.