Cetatea Fagarasului este singura cetate din Romania care nu a fost cucerita. Sistemul defensiv bine realizat si organizarea trupelor au transformat aceasta cetate intr-una imposibil de cucerit. Constructia cetatii a inceput la sfarsitul secolului al XIV-lea si a continuat pana la mijlocul secolului al XVII-lea. Constructia monumentului a fost precedata de o fortificatie din lemn, fiind apoi inconjurata cu apa si un val de pamant. In prezent lacul reprezinta adapost pentru mai multe lebede albe si negre.
Cetatea a fost utilizata drept curte princiara, rolul de baza a fost acela de resedinta pentru principii Transilvaniei si sotiilor acestora, dar, totodata, a fost si centru administrativ pentru domeniul Fagarasului.
Accesul in cetate se facea pe doua poduri cu structura, podea si balustrada de lemn. Un pod era situat pe latura estica (podul principal care continea si drumul carosabil) si unul era situat pe partea nordica (podul pietonal).
Santul de aparare era alimentat cu apa din Olt si era mentionat in vechile scrieri ca fiind pietruit, curat si lipsit de vegetatie. Santul era mai larg decat astazi si avea o adancime de aproximativ doi metri.
Cetatea contine cinci turnuri (patru turnuri bastionare la colturi si un turn tip fortificatie militara asemenea celor occidentale):
Turnul Temnita – a fost contruit in secolul al XVI-lea si a fost folosit inca de la inceputurile sale ca temnita a cetatii si a Tarii Fagarasului. Intre anii 1948 – 1960 a fost transformata in inchisoare comunista.
Turnul Thomory – constructia acestui turn a fost initiata de primul capitan al cetatii, Paul Thomory, fiind mai apoi continuata de urmasii sai Nicolae si Laurentiu Thomory. A servit drept pivnita si drept locuinta a demnitarilor cetatii.
Turnul Rosu – este primul turn ridicat (constructia a inceput in a doua jumatate a secolului al XIV-lea) si este cel mai inalt din cetate. A servit drept pivnita, camera de tezaur, locuinta a principilor, birouri de vara ale principilor si punct de observatie. In 1617 a fost montat un ceas.
Turnul Negru – constructia turnului a inceput in a doua parte a secolului al XIV-lea si a fost finalizat in ultimul sfert al secolului al XVI-lea. A servit drept spatiu de trecere catre grajduri, de depozit si de “Casa Doamnei”.
Turnul Pestrit (turn de avantpost de tip barbacan) – a fost construit in secolul al XVI-lea in timpul domniei lui Stefan Mailat.
In Evul Mediu, moartea era pedeapsa aplicata pentru mai multe infractiuni, ea fiind considerata o metoda injositoare de a plati pentru greseli, lucru ce ne este adus la cunostiinta de prezenta in interiorul cetatii a unei spanzuratori (istoricii au ajuns la concluzia ca aceasta spanzuratoare era folosita in afara cetatii). In instructiunile date de principesa Anna Bornemisza castelanului si capitanului cetatii, erau prevazute cu moartea diverse infractiuni. Astfel, cei care nu-si aparau superiorii sau camarazii, cei care observau dusmani sosind si nu raportau sau cei care ridicau mana asupra superiorului erau condamnati la moarte. Cei care erau prinsi bauti in timpul serviciului erau batuti strasnic, iar a doua oara erau ucisi.
In scrierile despre cetate se consemneaza si existenta unui mecanism al mortii denumit “Fecioara de fier”. Rolul acestui instrument de tortura era urmatorul: in ziua executiei, condamnatilor li se promitea ca daca saruta chipul Maicii Domnului de pe pieptul acestei fecioare vor fi iertati de pacate si eliberati. Condamnatul se indrepta spre acest chip al Maicii Domnului, si, in momentul in care-l saruta, un dispozitiv aranjat in bratele fecioarei strapungea cu doua cutite (cate un cutit in fiecare mana) corpul condamnatului. Acest dispozitiv deschidea apoi o gaura la picioarele fecioarei, in care corpul condamnatului cadea, de la o inaltime de 8 – 10 metri, intr-un canal cu mai multe sabii aranjate in pozitie verticala. Taisurile fiind foarte ascutite spintecau corpul condamnatului in mai multe bucati. Printr-un alt dispozitiv era lasata apa care curata orice urma de sange, corpul condamnatilor ajungand mai apoi in Olt.
O alta destinatie ce merita vazuta o reprezinta “Casa Doamnei”. De-a lungul istoriei acest loc a purtat mai multe denumiri. In 1632 era mentionat ca “Palatul din bastionul turn”, iar denumirea actuala este mentionata in 1656. In camera doamnei gasim un pat, o soba realizata din anabaptist, o masa de nuc, o masa taraneasca si doua lavite taranesti.
De-a lungul timpului cetatea a devenit garnizoana a armatei austriece (dupa 1696), mai apoi a devenit garnizoana a armatei maghiare (dupa 1867), iar intr-un final garnizoana a armatei romane (dupa Marea Unire din 1918).
La intrare in cetate a fost construit un monument al rezistentei anticomuniste in memoria celor care s-au jerfit pentru tara si neam. Pe monument sunt scrise urmatoarele versuri:
- „Morti, sfinti in teminiti si prigoane,
- Morti, sfinti in lupte si furtuni
- Noi ne-am facut din voi icoane
- Si va purtam pe frunti cununi
- Nu plangem lacrima de sange
- Ci ne mandrim cu atati eroi
- Nu neamul nostru nu va plange
- Ci se cumineca prin voi”