De ce solicită universităţile un eseu?
Pentru că vor să te cunoască. Gândeşte-te că, pe lângă tine, alte sute de tineri trimit CV-uri, recomandări impecabile şi situaţii şcolare peste medie. Singura modalitate de a te diferenţia este acest eseu motivaţional.
Începe cât mai devreme!
Cât mai devreme înseamnă chiar din vacanţa de vară, înainte de a intra în clasa a XII-a. Departe de grijile şcolii, găseşte câteva teme despre care ai putea scrie. Intră în contact cu grupuri şi alte persoane direct interesate de aceeaşi problemă. Citeşte cărţi şi aticole despre cum să scrii un astfel de eseu.
Despre ce să scrii?
Este posibil ca la prima încercare pagina goală să te sperie. E normal. Pentru început, e bine să te încălzeşti! Poţi de exemplu să scrii o listă cu lucrurile care îţi plac la tine şi cele care îţi displac. Sau poţi răspunde la întrebări de genul: ce ştiu să fac cel mai bine?, care e abilitatea pe care vreau să mi-o dezvolt?, care a fost cel mai mare succes şi care a fost ce mai mare dezamăgire? Cartea preferată, o persoană care te-a inspirat sau ce ţi-ar plăcea să faci cu un milion de dolari sunt puncte de pornire la fel de bune în scrierea eseului tău motivaţional.
Pe de altă parte, trebuie să ştii că identificarea unui subiect despre care să scrii nu este de ajuns. Trebuie să găseşti şi un unghi de abordare, un aspect asupra căruia să te concentrezi. Dacă totuşi inspiraţia se lasă aşteptată, te poate ajuta metoda celor 21 de întrebări: pe tema aleasă vei începe să îţi pui singur întrebări, care vei vedea că, pe măsură ce îşi vor primi răspunsurile, vor deveni din ce în ce mai profunde şi vor reuşi să scoată la iveală trăsăturile tale esenţiale, care te diferenţiază şi te fac unic.
Nu încerca să impresionezi comisia!
Nu scrie ceea ce crezi tu că profesorii din comisie ar vrea să audă. Ei vor doar să te cunoască, să citească un eseu care să exprime cu adevărat cine eşti tu. Nu încerca să fii altcineva. Un eseu scris de altcineva, pe care ţi-l însuşeşti, te va descalifica automat. Totodată, este important ca din spatele textului să ţi se audă vocea. De obicei eseurile scrise într-un stil formal, cu fraze lungi parcă decupate din manuale, fără notă personală, nu te vor pune în valoare.
Alege tonul potrivit!
Nu te lăuda, nu te plânge, nu te umili şi nu căuta scuze sau justificări. Eşti un tânăr care termină liceul, aflat în pragul maturităţii, deci poartă-te ca atare! Modestia presupune echilibru şi mai ales dorinţa de a merge mai departe, iar anii de studenţie îţi vor deschide uşa pentru dezvoltarea personală.
Exprimări de genul “talentul meu extraordinar şi experienţa dobândită la concursurile internaţionale la care am participat fac din mine candidadtul perfect” nu vor fi apreciate, aşa cum nu va avea succes nici o formulare de genul “simt că talentul meu nu este apreciat aici în România, mă simt neînţeles, iar lipsa de iniţiativă a colegilor mei mă deprimă”.
Originalitatea nu este totuna cu excentricitatea!
Eseurile care sunt scrise pentru a şoca cititorul surprind în mod neplăcut pentru că tind mai mult să ascundă decât să scoată la iveală calităţile speciale ale candidatului. Dacă eşti o persoană creativă scrie un eseu creativ. Dacă acesta nu este punctul tău forte, atunci scrie despre convingerile tale. Nu vei fi nicodata penalizat pentru că eşti onest, sincer şi direct.
Evită clişeele!
Nu scrie eseuri despre teme comune, pe care alţi aplicanţi le vor aborda cu siguranţă. Fiecare om este unic prin punctele sale de vedere. Această unicitate trebuie să reiasă din eseul tău.
O cerinţă comună, cum ar fi să descrii experienţe relevante din viaţa ta sau să-ţi motivezi interesul pentru un anumit domeniu nu trebuie să atragă un răspuns tipic, formal. Profesorii din comisiile de evaluare consideră în general că cele mai plictisitoare eseuri sunt cele care vorbesc despre experienţa dobândită prin diverse activităţi în timpul liceului, prezentate deja în CV-ul ataşat dosarului. Aceşti tineri ratează ocazia să le spună celor din comisia de admitere ceva care îi diferenţiază de restul candidaţilor. Vă daţi seama că majoritatea celor care candidează au avut experienţe interesante şi pline de sens în timpul liceului, dar fiecare a perceput în felul său aceste experienţe.
Scrie un eseu bine structurat, care se concentrează pe o singură idee!
Un aspect foarte important de care trebuie să ţii cont este să nu ocoleşti răspunsul la întrebare. Ai fi surprins cât de mulţi aplicanţi ratează subiectul întrebării şi divaghează pe teme marginale. Ştim că a te concentra pe un singur aspect al vieţii tale sau al personalităţii tale poate fi dificil atunci când ai făcut foarte multe lucruri interesante. Dar identificând doar o activitate poţi arăta mai bine efortul şi dedicarea ta. Poţi de asemenea să incluzi detalii despre tine, detalii care fac ca eseul tău să sune mult mai personal.
Gândeşte-te la cititorul tău!
Pune-te în locul celui ce va citi şi încearcă să îţi dai seama dacă ceva din exprimarea ta şi ideile tale ar putea fi greu de înţeles, neclare. Pentru mai multă obiectivitate poţi cere părerea prietenilor tăi, părinţilor sau profesorilor. Nu te sfii să îi rogi să îţi citească eseul, opinia lor iţi va fi de mare ajutor!
Şi nu depăşi limita de cuvinte. Dacă o universitate îţi cere un eseu care să aibă între 350 şi 500 de cuvinte, nu scrie nici mai mult nici mai puţin!
Elena Ungureanu, consultant educaţional Orion Learning Network
amdoar18ani.ro