Fara arma in linia intai a reusit sa ma impresioneze prin faptul ca face atat de bine tranzitia de la scenele de dinainte de razboi la cele din timpul razboiului. La inceput m-a dus cu gandul la Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi, dar nu se aseamana, oricum filmul impartit in doua e pe principiul asta.
In primele scene il avem pe Desmond Doss alaturi de fratele lui si aflam cate ceva despre familia sa, problemele pe care le aveau si faptul ca sunt adventisti de ziua a 7-lea, adica nu lucreaza duminica, lucru care nu era tocmai ok atunci cand ajunge in armata.
In urmatoarele scene il avem pe Doss cu cateva luni inainte de a se inrola in armata, indragostit si ajungand sa iasa la prima intalnire din viata lui. Cu toate astea, el alege sa se inroleze desi datorita statutului pe care il avea, nu era obligat sa faca asta. Tatal sau, veteran din Primul Razboi Mondial il avertizeaza ca razboiul nu e ceea ce pare si convingerile lui Doss de a nu omora pe nimeni nu or sa-l ajute prea mult, de aici si titlul Fara arma in linia intai.
Astfel, fiul a ales sa mearga in razboi desi nu avea nici cea mai mica obligatie fata de tara sa mearga in locul in care tatal sau si-a pierdut camarazii. Ajuns la tabara de instruire afla ca a nimerit in departamentul gresit si ca nu acolo se antrenau doctorii, ci soldatii.
Trecand peste multe detalii din film ca sa nu va dau spoilere, vreau sa va spun ca Doss este un exemplu de soldat care a dat tot ce a avut mai bun si, in ciuda convingerilor sale care in mod normal trebuiau sa il incetineasca pe campul de lupta, a reusit sa salveze vietile a multor oameni.
Pe la jumatatea filmului am vazut o scena care m-a cam pus pe ganduri si m-a facut sa ma intreb cum oare sunt vazuti, in realitate, veteranii de razboi in America. Tatal lui Doss ajunge intr-un tribunal militar cu uniforma pe care o avea din Primul Razboi Mondial si este poftit frumos afara cu mentiunea ca uniforma aia nu prea mai inseamna nimic in momentul de fata. Acum va las pe voi sa va ganditi la asta pana mergeti sa vedeti filmul.
Ar mai fi de spus faptul ca filmul se concentreaza pe batalia de la Okinawa, din anul 1945 unde Doss a reusit sa se ocupe singur de 75 de raniti chiar pe campul de lupta. A fost decorat, apoi, cu Medalia de Onoare a Congresului, de presedintele Harry Truman. Iar daca nu v-ati dat seama pana acum, filmul este inspirat din fapte reale si la sfarsitul lui veti putea sa ascultati si cateva cuvinte de Doss, cel din viata reala si de la camarazii sai.