Un angajat nu este un sclav.
Nu poți dispune de el cum ai chef, nu îl poți exploata fără să ții cont de interesele și preferințele lui. Nu uita că un angajat demotivat muncește puțin și prost și va profita de prima ocazie pentru a-și schimba jobul. E adevărat că oricine poate fi înlocuit, dar nu ar strica să calculezi cât te costă în mod real o angajare (recrutare, perioadă de probă, training, timp în care alți angajați trebuie să facă treaba respectivă).
Un angajat nu este un prieten căruia îi ierți orice.
Cu toții ne-am dori ca angajații să vină la serviciu de plăcere, să fie motivați doar de activitatea lor, iar salariul să nu conteze (pentru tine să fie foarte mic, iar el să fie foarte mulțumit cu ceea ce primește). În realitate, lucrurile nu stau așa. Angajații sunt greu de motivat (uneori imposibil), mereu consideră că sunt plătiți foarte prost și de cele mai multe ori necesită micro-management și urmărirea foarte atentă a îndeplinirii sarcinilor. Nu trebuie să fii dur, ci ferm și corect cu angajații. Reușitele le vei răsplăti, greșelile se vor plăti. Fără excepții.
Un angajat nu este o cheltuială.
Poate cea mai greu de “digerat” afirmație din acest post este că angajatul nu este o cheltuială. Știu că de la contabilitate ți se spune altceva, eu îți sugerez să ignori și să privești situația salariului în felul următor: nu este o cheltuială, este o investiție. În funcție de cât de inspirată este această investiție, profitul companiei va crește. Nu degeaba expresia este “bursa locurilor de muncă”.